Când maşina a zis „HAI!!!”, omenirea a dispărut

20 aprilie 2031. Pe drumul european care leagă metropola Izmerenii de Sus de capitala Europei tăcerea este spulberată de vocea cu inflexiuni androgine a unui Audi. „Achtung, Nebel auf die Autobahn!”. Frecvenţa dedicată special maşinilor care circulă pe şoselele uniunii este o idee mai veche. Decizia a fost luată în august 2008, când comisarii europeni pe probleme de telecomunicaţii au decis că „maşinile trebuie să comunice între ele”. De atunci, canalul este mai ceva ca anticul mIRC.

„Was zum Teufel sagst du, dummes Audi! Halt’s Maul!”, răspunde un BMW corporatist (mai mult pentru a face conversaţie), care tocmai ce negocia un schimb mobil de carburant cu un Mercedes.

„Oi, you german bitches better shut the fuck up before i lose my temper”, intervine un Rolls Royce nervos, care încerca să obţină numărul de telefon al unei Toyota Prius.

În discuţie intră, spre ghinionul său, un Renault. „Je vous allez, jeux m-apelles, comsi, comsa, sava, dentifrice, je suis francois, le bleus, aux si!!!”, apucă să spună infidelul până când un Logan venit de niciunde îl izbeşte cu putere şi îl proiectează în reclama uriaşă la micul-dejun Pepsi. „Da’ mai taci odată, francez idiot!

Nu-i de ajuns că sunteţi cei mai antipatici din UE, mai şi comentaţi toată ziua!”, spune Logan-ul printre dinţi, în timp ce se gândea cu scârbă la componentele „made in France” de sub propria-i capotă.

„LINIŞTE, că mă doare arborele motor! Vă omor pe toţi”, urlă cu ultimele puteri un Ferrari. Frecvenţa moare. Timp de două minute nu se mai aude niciun ştergător de parbriz. La un moment dat, cu o voce speriată, dar care nu poate ascunde mirarea uriaşă, un Dodge Charger pe baterii întreabă sfios: „Sir, why are you speaking romanian?”. Nimeni nu aflase încă. Uzina Ferrari fusese cumpărată de concernul intergalactic de la Cobadin.

Iniţiativa de a lăsa maşinile să comunice nu fusese rea deloc. Ideea a fost simplă. O maşină depistează o zonă alunecoasă pe şosea. Şoferul informează maşinile din zonă, fapt care poate preveni accidentele. De asemenea, şoferii pot afla din timp despre ambuteiaje, devieri de trafic sau lucrări la carosabil. Comisarii europeni calculaseră că s-ar putea reduce 7.500 kilometri de cozi, care se formau zilnic pe şoselele UE. De asemenea, numărul accidentelor mortale a fost redus la 0, de la 43.000 în 2007.

Iniţial, Comisia Europeană lăsase în seama industriei auto sarcina dezvoltării acestui sistem de comunicaţii, între şoferi şi operatorii reţelelor rutiere. Cu timpul, tehnologia a avansat şi procesul a devenit complet automat. Senzorii unei maşini receptau informaţii (carosabil umed, ceaţă, densitate mare de maşini) şi le transmiteau mai departe celorlalte vehicule. Nu a trecut mult până când maşinile au fost învăţate să gândească singure. Dacă avertismentul era „Polei, reduceţi viteza!”, maşina frâna din proprie iniţiativă, fără ca şoferul să poate face nimic. Industria auto a înregistrat un declin puternic, întrucât oamenii începuseră să mituiască şoferi de ambulanţe, maşini de poliţie şi pompieri, pentru a ajunge mai repede la destinaţie, întrucât utilitarele erau singurele vehicule care putea ignora indicaţiile din trafic. Nu că sistemul ar fi fost rău, doar că senzorii Volkswagen erau atât de sensibili, încât şi la o picătură de ploaie intra în modul de avarie şi încetinea circulaţia pe segmente uriaşe de autostradă. În cele din urmă, maşinile i-au eliminat pe oameni şi pe Emo-Volkswagen. Au fost timpuri sângeroase, mai ales că motocicliştii, copiii de bani gata care făceau gălăgie ziua şi ziariştii cârcotaşi au fost executaţi public, în Piaţa Roşie din Moscova.