|
de Ada CODĂU
Despre oamenii mari vorbesc uneori cu o oarecare teamă. Despre oamenii mari care mi-au fost dragi vorbesc cu o emoție fără margini. M-am decis să scriu despre maestrul Octavian Paler cu teama unui om care crește, față de un om care, dincolo de toate, rămâne. Paler rămâne, astăzi, unul dintre modelele de opinie la care mă-ntorc cu entuziasm. Maestrul continuă să fie una dintre acele figuri în fața căreia mă-nclin. Pentru pesimismul său asumat, pentru un paradoxal (uneori) optimism, pentru disperarea de a fi crezut în ceea ce spune dar, mai ales, pentru puterea de a-și fi susținut neobosit fiecare cuvânt, fiecare idee, fiecare diagnostic.
Nu știu dacă a fost omul mare al unei culturi mici. Nu știu nici dacă, anacronic așa cum era, a bănuit cât de mult vor persista definițiile, scrierile, paradoxurile sale. Paler spunea ...
|