Paradoxal, în mine vieţuiesc dezamăgita de clasa politică şi de administraţia locală, resemnată şi sceptică faţă de posibilitatea vreunei salvări a Constanţei prin scrutinul care se apropie, dar şi idealista care este gata să se entuziasmeze faţă de o promisiune, o rază de speranţă, o scânteie de bună credinţă, inteligenţă şi pricepere la vreun personaj care se lansează în cursa asta pentru fotoliul în care Mazăre s-a instalat şi de care nu se mai dezlipeşte. O să arăt altădată de ce cred eu că oraşul nu mai trebuie dat pe mâna lui, edilul în funcţie este genul de om care ar trebui să se dedice total distracţiei şi vieţii confortabile pe care şi-a croit-o, administrarea oraşului este, în mod evident, o corvoadă pentru el. Constanţa zilelor noastre este un dezastru, din punctul meu de vedere, şi o dovadă clară că ...